Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca (18 octombrie).
Luca marele Apostol şi Evanghelist, a fost din Antiohia Siriei celei mari, doctor cu meştesugul, având şi ştiinţa zugrăviei desăvârşite, fiind considerat întemeietorul iconografiei. Acesta aflându-se în Teba Beotiei şi doctorind pe vremea împăratului Tit Claudie, a aflat pe Sfântul Apostol Pavel şi crezând în Hristos, a părăsit rătăcirea cea părintească, şi lăsându-se de tămăduirea cea trupească, s-a apucat de cea sufletească. A scris şi Evanghelia sa către un oarecare dregător anume Teofil, care crezuse în Hristos, după cum o ştia de la Sfântul Apostol Pavel. Dupa aceea a scris şi Faptele Apostolilor către acelaşi Teofil.
Apoi după ce s-a dus de la Roma şi a lăsat pe fericitul Pavel, a umblat învăţând toată Grecia şi ajungând, precum se spune la optzeci de ani, a raposat cu pace; iar în locul în care a fost îngropat trupul lui, mărind Dumnezeu pe apostolul, lucrătorul său, a plouat colurie deasupra mormântului lui, spre semnul mesteşugului lui cel doctoricesc. (Căci coluria este o doctorie alcătuită din picături de apă de trandafir şi din alte feluri, folositoare la boala ochilor). Pentru care a fost cunoscut şi mai mult mormântul lui de toţi. Iar Constantie feciorul marelui Constantin a adus de la Teba moaştele lui prin mijlocirea lui Artemie marele duce al Egiptului, care şi mucenic s-a făcut, şi le-a pus în biserica Sfinţilor Apostoli, sub sfânta masă, împreună cu ale lui Andrei şi ale lui Timotei.
Şi se spune despre dânsul ca el a zugrăvit întâi icoana Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, tinând în braţe pe Domnul nostru Iisus Hristos, zisă Povăţuitoarea (sau „arătătoarea drumului” - gr. Hodigitria), cu mesteşugul zugrăvirii cu ceară şi alte două şi cum că le-a dus Apostolul la Maica Domnului să le vadă, si aceasta a zis: "Harul Celui născut din mine, prin mine să fie cu dânsele. Asemenea şi icoanele sfinţilor mai marilor apostoli". Si de atunci s-a împărţit în toată lumea un lucru bun ca acesta, ortodox şi întru totul cinstit.
Sursa: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/octombrie/octombrie18.htm
Sfântul Andrei Rubliov (4 iulie).
Sfântul Andrei Rubliov s-a născut în jurul anului 1360. Din tinereţe intră în mănăstire, însă în ceea ce priveşte locul în care se închinovează, părerile speciliştilor sunt împărţite. Unii dintre aceştia afirmă ca Sfântul Andrei s-a închinoviat în mănăstirea Andronikov din Moscova, iar alţii afirmă că acesta a intrat în Lavra Sfintei Treimi. În ambele situaţii, acesta intră în cercul apropiat al Sfântului Serghie de Radonej.
În jurul anului 1400, Sfântul Andrei a pictat frescele şi iconostasul mănăstirii Sfântului Sava din Zvenigorod. Astăzi se mai păstrează trei icoane ce aparţin registrului Deisis: Sfântul Arhanghel Mihail, Mântuitorul şi icoana Sfântului Apostol Pavel.
Din anul 1405 datează prima menţiune în cronici a Sfântului Cuvios Andrei Rubliov, când acesta pictează, împreună cu Teofan Grecul şi Prohor din Gorodeţ, biserica Bunei Vestiri din Kremlinul Moscovei.
Următoarea menţiune în cronici este în anul 1408, cu ocazia zugrăvirii bisericii Adormirea Maicii Domnului din Vladimir. În cronică este relatat faptul că Andrei a pictat această biserică împreună cu Daniil Ciornâi, cel care a devenit apoi prietenul său duhovnicesc.
Următoarea lucrare importantă a Sfântului Andrei este pictarea bisericii Lavrei Sfintei Treimi în anul 1422. De această mănăstire este legată şi naşterea celei mai cunoscute icoane
a lui Rubliov, Sfânta Treime.
După terminarea lucrărilor din Lavră, Rubiov se reîntorce în mănăstirea Andronikovski din Moscova, unde va picta ultima sa operă: frescele din capela Mântuitorului. Cuvios Andrei şi-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu în data de 29 ianuarie 1430.
Datorită vieţii sale înduhovnicite, a fost canonizat de către Biserica Ortodoxă în anul 1988, având datele de prăznuire: 29 ianuarie şi 4 iulie.
Fiind considerat un ocrotitor al iconarilor, Sfântul Cuvios Andrei Rubliov este numit în imnografia sa: "carte a iconarilor iubitori de desăvârşire".
Sfântul Alipie al Pecerskăi (17/30 august).
Sfântul
Alipie a început să
picteze icoane din copilărie, sub îndrumarea artiştilor greci; mai târziu a
devenit călugăr şi a fost hirotonit preot. S-a distins printr-o râvnă
nezdruncinată, prin smerenie, fecirie, răbdare, postire şi prin bucuria de a
cugeta la cele dumnezeieşti, fiind unul dintre asceţii care au făcut vestită Lavra Peceska-Kiev
În troparul Sfântului se vorbeşte despre viaţa duhovnicească pe care a avut-o: „Niciodată nu te-ai mâniat asupra celor care te-au
ocărât, nici nu ai răsplătit răul cu rău”.
Moaştele sale se păstrează până în zilele noastre în Lavra Pecerska (Peştera Sfântului Antonie)
Sfântul Grigorie ucenicul Sfântului Alipie (8 august).
